Bivalirudinpentru injecție

250 mg/rezistență la flacon

Indicaţie:Bivalirudineste indicat pentru utilizare ca anticoagulant la pacienții care suferă de intervenție coronariană percutanată (PCI).

Aplicație clinică: este folosită pentru injecția intravenoasă și picurarea intravenoasă.

Indicații și utilizare

1,1 Angioplastie coronariană transluminală percutanată (PTCA)

Bivalirudina pentru injecție este indicată pentru utilizare ca anticoagulant la pacienții cu angină instabilă care suferă de angioplastie coronariană transuminală percutanată (PTCA).

1,2 intervenție coronariană percutanată (PCI)

Bivalirudină pentru injecție cu utilizarea provizorie a glicoproteinei IIB/IIIA inhibitor (GPI), așa cum este listat în

Studiul de înlocuire-2 este indicat pentru utilizare ca anticoagulant la pacienții care suferă de intervenție coronariană percutanată (PCI).

Bivalirudina pentru injecție este indicată pentru pacienții cu sau cu risc de trombocitopenie indusă de heparină (HIT) sau trombocitopenie indusă de heparină și sindrom de tromboză (HITTS) care sunt supuse PCI.

1.3 SUA E cu aspirină

Bivalirudina pentru injecție în aceste indicații este destinată utilizării cu aspirină și a fost studiată doar la pacienții care au primit aspirină concomitentă.

1.4 Limitarea utilizării

Siguranța și eficacitatea bivalirudinei pentru injecție nu au fost stabilite la pacienții cu sindroame coronare acute care nu sunt supuse PTCA sau PCI.

2 dozare și administrare

2.1 Doză recomandată

Bivalirudina pentru injecție este doar pentru administrarea intravenoasă.

Bivalirudina pentru injecție este destinată utilizării cu aspirină (300 până la 325 mg zilnic) și a fost studiată doar la pacienții care au primit aspirină concomitentă.

Pentru pacienții care nu au lovit/hits

Doza recomandată de bivalirudină pentru injecție este o doză de bolus intravenoasă (IV) de 0,75 mg/kg, urmată imediat de o perfuzie de 1,75 mg/kg/h pentru durata procedurii PCI/PTCA. La cinci minute după ce a fost administrată doza de bolus, trebuie efectuat un timp de coagulare activat (ACT) și ar trebui să fie dat un bolus suplimentar de 0,3 mg/kg, dacă este necesar.

Administrarea GPI ar trebui să fie luată în considerare în cazul în care este prezentă oricare dintre condițiile enumerate în descrierea studiului clinic înlocuitor-2.

Pentru pacienții care au lovit/hits

Doza recomandată de bivalirudină pentru injecție la pacienții cu HIT/HITTS care suferă de PCI este un bolus IV de 0,75 mg/kg. Aceasta ar trebui să fie urmată de o perfuzie continuă cu o viteză de 1,75 mg/kg/h pe toată durata procedurii.

Pentru procedura de tratament în curs de tratament

Bivalirudina pentru perfuzia de injecție poate fi continuată în urma PCI/PTCA pentru procedura de până la 4 ore după procedura la discreția medicului care tratează.

La pacienții cu creșterea segmentului ST, infarctul miocardic (STEMI), continuarea bivalirudinei pentru perfuzia de injecție la o rată de 1,75 mg/kg/h după PCI/PTCA pentru până la 4 ore post-procedură ar trebui să fie considerată pentru a atenua riscul de tromboză stent.

După patru ore, poate fi inițiată o perfuzie IV suplimentară de bivalirudină pentru injecție cu o viteză de 0,2 mg/kg/h (perfuzie cu rată scăzută), timp de până la 20 de ore, dacă este necesar.

2.2 Dozarea în deficiențe renale

Nu este necesară nicio reducere a dozei de bolus pentru niciun grad de deficiență renală. Doza de perfuzie de bivalirudină pentru injecție poate fi necesară redusă, iar starea anticoagulantă monitorizată la pacienții cu deficiență renală. Pacienții cu deficiență renală moderată (30 până la 59 ml/min) ar trebui să primească o perfuzie de 1,75 mg/kg/h. Dacă garda de creatinină este mai mică de 30 ml/min, trebuie luată în considerare reducerea ratei de perfuzie la 1 mg/kg/h. Dacă un pacient este pe hemodializă, rata de perfuzie trebuie redusă la 0,25 mg/kg/h.

2.3 Instrucțiuni pentru administrare

Bivalirudina pentru injecție este destinată injecției de bolus intravenos și perfuziei continue după reconstituire și diluare. La fiecare flacon de 250 mg, adăugați 5 ml de apă sterilă pentru injecție, USP. Se învârte ușor până când tot materialul este dizolvat. Apoi, retrageți și aruncați 5 ml dintr -o pungă de perfuzie de 50 ml care conține 5% dextroză în apă sau 0,9% clorură de sodiu pentru injecție. Apoi adăugați conținutul flaconului reconstituit la punga de perfuzie care conține 5% dextroză în apă sau 0,9% clorură de sodiu pentru injecție pentru a produce o concentrație finală de 5 mg/ml (de exemplu, 1 flacon în 50 ml; 2 flacoane în 100 ml; 5 flacoane în 250 ml). Doza care trebuie administrată este ajustată în funcție de greutatea pacientului (a se vedea tabelul 1).

Dacă perfuzia cu rată scăzută este utilizată după perfuzia inițială, trebuie preparată o pungă de concentrație mai mică. Pentru a pregăti această concentrație mai mică, reconstituiți flaconul de 250 mg cu 5 ml de apă sterilă pentru injecție, USP. Se învârte ușor până când tot materialul este dizolvat. Apoi, retrageți și aruncați 5 ml dintr -o pungă de perfuzie de 500 ml care conține 5% dextroză în apă sau 0,9% clorură de sodiu pentru injecție. Apoi adăugați conținutul flaconului reconstituit la punga de perfuzie care conține 5% dextroză în apă sau 0,9% clorură de sodiu pentru injecție pentru a produce o concentrație finală de 0,5 mg/ml. Rata de perfuzie care trebuie administrată trebuie selectată din coloana din dreapta din tabelul 1.